- a tine ceva în rezervă
- to have smth. in reserve.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a tine ceva în rezervă
Look at other dictionaries:
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
rezerva — REZERVÁ, rezérv, vb. I. tranz. A păstra ceva pentru cineva sau pentru ceva; a pune deoparte, a reţine, a opri. (refl.) Mă rezerv pentru banchet. ♢ expr. A şi rezerva dreptul = a şi păstra pentru sine dreptul de a... ♦ (Mai ales la pasiv) A… … Dicționar Român
păstra — PĂSTRÁ, păstrez, vb. I. tranz. 1. A ţine la loc sigur, păzind cu grijă, a pune bine; a ţine în bună stare, a avea grijă, a pune bine; a ţine în bună stare, a avea grijă de...; a ţine în posesiunea sa. ♦ spec. A conserva alimentele în bună stare,… … Dicționar Român
reţine — REŢÍNE, reţin, vb. III. tranz. 1. A ţine pe loc, a împiedica de la ceva, a opri. ♦ A închide pe cineva temporar, a l priva de libertate. ♦ tranz. şi refl. fig. A (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abţine. 2. A opri o parte din drepturile… … Dicționar Român
parte — PÁRTE, părţi, s.f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr un tot, dintr un ansamblu, dintr un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porţiune. ♢ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parţial; b) loc. adj. şi adv. separat, deosebit,… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
opri — OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. tranz. A întrerupe (brusc) o mişcare, o acţiune, un proces, un fenomen în desfăşurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. intranz. şi refl. A sta pe loc; p.… … Dicționar Român
